Raul Castro a declarat vineri că demisionează din funcția de șef al Partidului Comunist din Cuba, punând capăt unei ere de conducere formală care a început cu fratele său Fidel și revoluția țării din 1959.
Castro, în vârstă de 89 de ani, a făcut anunțul într-un discurs la deschiderea celui de-al optulea congres al partidului de guvernământ, singurul permis pe insulă.
El a spus că se retrage cu sentimentul că și-a „îndeplinit misiunea și a avut încredere în viitorul patriei”.
„Nimic, nimic, nimic nu mă obligă să iau această decizie. Atât timp cât voi trăi voi fi gata pentru a apăra patria, revoluția și socialismul cu mai multă forță ca oricând,”a spus Castro.
Castro nu a spus pe cine va aproba ca succesor al său ca prim secretar al Partidului Comunist. Însă el a declarat anterior că este în favoarea cedării controlului lui Miguel Díaz-Canel, în vârstă de 60 de ani, care l-a succedat în funcția de președinte în 2018 și este purtătorul standard al unei generații mai tinere de loialiști care au împins o deschidere economică fără a atinge sistemul unicului partid al Cubei.
Fotografiile publicate de agenția oficială de știri cubaneză îl arătau pe Castro, îmbrăcat într-o uniformă verde măslinie, intrând în congres cu Díaz-Canel alături.
Retragerea lui Castro înseamnă că, pentru prima dată în mai mult de șase decenii, cubanezii nu vor avea un Castro care să le ghideze în mod formal afacerile și vine într-un moment dificil, mulți de pe insulă fiind neliniștiți de ceea ce urmează.
Pandemia de coronavirus, reformele financiare dureroase și restricțiile impuse de administrația Trump au afectat economia, care a scăzut cu 11% anul trecut, ca urmare a unui colaps în turism și remitențe. Cozile lungi la alimente și lipsa acestora au adus înapoi ecouri ale „perioadei speciale” care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice la începutul anilor ’90.
Nemulțumirea a fost alimentată de răspândirea internetului și de creșterea inegalității.
O mare parte a dezbaterii din interiorul Cubei se concentrează pe ritmul reformei, mulți plângându-se că așa-numita „generație istorică” reprezentată de Castro, a fost prea lentă pentru a deschide economia.
În ianuarie, Díaz-Canel a tras în cele din urmă declanșatorul unui plan aprobat în urmă cu două congrese pentru unificarea sistemului monetar dual al insulei, dând naștere la temeri de inflație. De asemenea, el a adeschis ușile către o gamă mai largă de întreprinderi private – o categorie interzisă de mult timp sau strict restricționată – permițând cubanezilor să opereze în mod legal mai multe feluri de întreprinderi autonome.
Congresul din acest an se așteaptă să se concentreze asupra reformelor neterminate pentru a revizui întreprinderile de stat, pentru a atrage investiții străine și pentru a oferi mai multă protecție juridică activităților de afaceri private.
Partidul Comunist este format din 700.000 de activiști și este însărcinat în constituția Cubei să conducă afacerile națiunii și ale societății.
Fidel Castro, care a condus revoluția care l-a înlăturat pe dictatorul Fulgencio Batista de la putere în 1959, a devenit oficial șeful partidului în 1965, la aproximativ patru ani după ce a îmbrățișat oficial socialismul.
El a absorbit rapid vechiul partid sub controlul său și a fost liderul necontestat al țării până când s-a îmbolnăvit în 2006 și în 2008 a predat președinția fratelui său mai mic Raul, care luptase alături de el în timpul revoluției.
Raul l-a succedat ca șef al partidului în 2011. Fidel Castro a murit în 2016.
