Generalul-colonel Leonid Grigorievici Ivașov, președintele “Adunării tuturor ofițerilor ruși”, îi cere președintelui rus Vladimir Putin să își dea demisia și să renunțe “la politica sa criminală de provocare a unui război, în care Federația Rusă ar fi singură împotriva forțelor unite ale Occidentului”, potrivit unui Apel adresat președintelui și cetățenilor Federației Ruse, intitulat “Ajunul războiului”.
De asemenea, acesta face apel la toți militarii în rezervă și în retragere și la toți cetățenii Rusiei cu recomandarea de a fi vigilenți și organizați, de a susține cererile Consiliului Adunării ofițerilor din toată Rusia, de a se opune în mod activ propagandei și declanșării războiului, de a preveni un conflict civil intern cu utilizarea forței militare.
Leonid Grigorievici Ivașov este președinte al Academiei pentru probleme geopolitice și general-colonel în retragere.
Între 1976 și 1984 a lucrat ca consilier superior al ministrului sovietic al apărării, Dmitriy Ustinov. În 1987 a devenit șef al departamentului pentru afaceri generale din cadrul Ministerului Apărării al Uniunii Sovietice.
În perioada 1996-2001 a fost șef al departamentului de cooperare militară din cadrul Ministerului Apărării al Federației Ruse. A fost responsabil de cooperarea militară între membrii Comunității Statelor Independente.
Totodată, Generalul Ivașov a fost unul dintre organizatorii marșului parașutiștilor ruși la Pristina în 1999.
Redăm mai jos mesajul integral al generalului rus:
“Astăzi, omenirea trăiește în așteptarea războiului. Un război înseamnă pierderi inevitabile de vieți omenești, distrugeri, suferințe în masă, distrugerea modului de viață obișnuit, perturbarea sistemelor vitale ale națiunilor și popoarelor. Un mare război este o mare tragedie, o crimă gravă. S-a întâmplat ca Rusia să se afle în centrul acestei catastrofe iminente. Și poate pentru prima dată în istoria sa.
Anterior, Rusia (Uniunea Sovietică) a purtat un război forțat (drept) și, de obicei, atunci când nu exista altă cale de ieșire, când interesele vitale ale statului și ale societății erau amenințate.
Și ce amenință astăzi existența Rusiei însăși, și există astfel de amenințări? Se poate argumenta că amenințările sunt într-adevăr prezente – țara este pe punctul de a-și finaliza istoria. Toate sferele vitale, inclusiv cea demografică, se degradează în mod constant, iar rata de extincție a populației bate recorduri mondiale. Iar degradarea este de natură sistemică, iar în orice sistem complex, prăbușirea unui element poate duce la prăbușirea întregului sistem.
Iar aceasta este, în opinia noastră, principala amenințare la adresa Federației Ruse. Dar este o amenințare internă, care își are originea în modelul de stat, în calitatea puterii și în starea societății. Iar motivele formării sale sunt interne: modelul de stat neviabil, incompetența și neprofesionalismul total al sistemului de putere și administrație, pasivitatea și dezorganizarea societății. Orice țară nu va trăi mult timp într-o astfel de stare.
În ceea ce privește amenințările externe, acestea sunt cu siguranță prezente. Dar, conform evaluării experților noștri, acestea nu sunt critice în acest moment, amenințând direct existența statului rus și interesele sale vitale. În general, stabilitatea strategică este păstrată, armele nucleare sunt sub un control fiabil, grupările de forțe NATO nu sunt în curs de constituire și nu există nicio activitate amenințătoare.
Prin urmare, situația din jurul Ucrainei este în primul rând artificială și interesantă pentru unele forțe interne, inclusiv pentru Federația Rusă. Ca urmare a prăbușirii URSS, la care Rusia (Elțîn) a avut un rol decisiv, Ucraina a devenit un stat independent, membru al ONU și are dreptul la apărare individuală și colectivă, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU.
Conducerea rusă încă nu a recunoscut rezultatele referendumului privind independența DNR și LNR, în timp ce la nivel oficial, inclusiv în timpul procesului de negociere de la Minsk, a subliniat în mod repetat că teritoriile și populația acestora aparțin Ucrainei.
De asemenea, a declarat în repetate rânduri la nivel înalt că dorește să mențină relații normale cu Kievul, fără a distinge RPD și RPL ca relații speciale.
Problema genocidului din partea Kievului în regiunile din sud-estul țării nu a fost ridicată la ONU sau la OSCE. În mod firesc, pentru ca Ucraina să rămână un vecin prietenos al Rusiei, a fost necesar ca aceasta să demonstreze atractivitatea modelului de stat și a sistemului de guvernare rusesc.
Dar nu și Federația Rusă; modelul său de dezvoltare și mecanismul de politică externă de cooperare internațională îi respinge pe aproape toți vecinii săi, și nu numai.
Achiziționarea de către Rusia a Crimeei și a Sevastopolului și eșecul comunității internaționale de a le recunoaște ca fiind rusești (ceea ce înseamnă că marea majoritate a statelor lumii le consideră în continuare ca făcând parte din Ucraina) arată clar eșecul politicii externe rusești și lipsa de atractivitate a politicii sale interne.
Încercările prin ultimatumuri și amenințări cu forța de a-i face pe oameni să “iubească” Federația Rusă și conducerea acesteia sunt inutile și extrem de periculoase.
Folosirea forței militare împotriva Ucrainei ar pune sub semnul întrebării, în primul rând, existența Rusiei ca stat; în al doilea rând, i-ar face pe ruși și pe ucraineni dușmani de moarte pentru totdeauna. În al treilea rând, vor fi mii (zeci de mii) de tineri sănătoși uciși de o parte și de alta, ceea ce va afecta cu siguranță situația demografică viitoare în țările noastre pe cale de dispariție. Pe câmpul de luptă, dacă acest lucru se va întâmpla, trupele rusești se vor confrunta nu numai cu soldații ucraineni, printre care se vor afla mulți copii ruși, ci și cu soldații și echipamentele multor țări NATO, iar statele membre ale alianței vor fi obligate să declare război Rusiei.
Președintele Republicii Turcia, Erdogan, a declarat în mod clar de partea cui va lupta Turcia. Și putem presupune că cele două armate de campanie și marina turcească vor primi ordin să “elibereze” Crimeea și Sevastopol și, eventual, să invadeze Caucazul.
În plus, Rusia ar fi plasată în mod clar în categoria țărilor care amenință pacea și securitatea internațională, ar fi puternic sancționată, ar deveni un proscris al comunității internaționale și ar putea fi lipsită de statutul său de stat independent.
Președintele și guvernul, ministerul apărării nu pot să nu înțeleagă astfel de consecințe, nu sunt atât de proști.
Se pune întrebarea: care este scopul real al provocării tensiunii în pragul războiului și al posibilei declanșări a unor ostilități pe scară largă? Faptul că va exista, este evidențiat de numărul și componența trupelor formate de părți – nu mai puțin de o sută de mii fiecare.
În opinia noastră, conducerea țării, realizând că nu este capabilă să scoată țara din criza sistemică și că aceasta poate duce la o revoltă populară și la schimbarea puterii în țară, cu sprijinul oligarhiei, al oficialităților corupte, al mass-mediei și al serviciilor de securitate, a decis să-și activeze linia politică pentru distrugerea definitivă a statalității rusești și exterminarea populației autohtone a țării.
Iar războiul este un mijloc de a rezolva această problemă pentru a-și păstra puterea antinațională pentru o vreme și pentru a păstra bogăția jefuită de la popor. Nu putem presupune o altă explicație.
Cerem președintelui Federației Ruse, noi, ofițerii Rusiei, să renunțe la politica sa criminală de provocare a unui război, în care Federația Rusă ar fi singură împotriva forțelor unite ale Occidentului, să creeze condiții pentru punerea în practică a articolului 3 din Constituția Federației Ruse și să demisioneze.
Facem apel la toți militarii în rezervă și în retragere și la toți cetățenii Rusiei cu recomandarea de a fi vigilenți și organizați, de a susține cererile Consiliului Adunării ofițerilor din toată Rusia, de a se opune în mod activ propagandei și declanșării războiului, de a preveni un conflict civil intern cu utilizarea forței militare.
