La 14 septembrie, Curtea de Apel din Varna, l-a condamnat pe deputatul și liderul partidului de dreapta Volya, Veselin Mareshki, la patru ani de închisoare pentru amenințări și șantaj.
El a fost găsit vinovat că a primit 10.000 de leva (5.116 euro) sub formă de chirie de la omul de afaceri Asen Milanov pentru o pizzerie pe care nici măcar nu o deținea. Partenerul lui Mareshki în această afacere, Krasimira Koleva, o fostă soție a lui Milanov care a vrut să administreze locul după divorț, a fost condamnata la trei ani și jumătate.
Dosarul instanței a fost început în 2014. Hotărârea poate fi atacată cu recurs.
Mareshki, numit uneori „Trump-ul Bulgariei” pentru afacerile sale, s-a născut în 1967 la Varna. Și-a început afacerea farmaceutică în fosta Uniune Sovietică, după ce a studiat ingineria în orașul său natal și apoi la Moscova, dezvoltând în cele din urmă un lanț de farmacii în Bulgaria care îi poartă numele de familie.
Mareshki administrează, de asemenea, un lanț de benzinării. El a candidat la funcția de primar al orașului Varna, al treilea oraș ca mărime din Bulgaria, în 2011, primind 18,58% din voturi. De asemenea, a fost candidat la președinție în 2016, câștigând 11,17 la sută din voturile exprimate.
În 2017, partidul său Volya a candidat la alegerile parlamentare și a terminat pe locul cinci cu 4,15% din voturi. Deși oficial independent, proiectul politic al lui Mareshki a fost în general văzut ca susținând coaliția de guvernământ de centru-dreapta a GERB .
Voturile lui Volya au fost esențiale pentru ca parlamentul să accepte proiectul unei noi constituții pe 2 septembrie, care va stabiliza potențial status quo-ul politic pe fondul protestelor de stradă din Bulgaria, care au loc de mai bine de două luni.
Înainte ca Volya să intervină, proiectul nu era de așteptat să fie adoptat în parlament, deoarece Mareshki a spus că echipa sa de deputați se va abține de la vot.
După ce Volya și-a exprimat susținerea pentru proiect, Mareshki a apărut în titlurile unei apariții TV, când a spus că nici măcar nu a citit-o și că ceea ce a semnat „nu contează cu adevărat”.
