Un fost șef al băncii Vaticanului, Angelo Caloia, a fost găsit vinovat de delapidare și spălare de bani și condamnat la opt ani și 11 luni de închisoare, făcându-l cel mai înalt oficial din Vatican care a fost condamnat pentru o infracțiune financiară.
Curtea Vaticanului i-a condamnat joi, de asemenea, pe Gabriele Liuzzo, în vârstă de 97 de ani, și pe fiul său Lamberto Liuzzo, în vârstă de 55 de ani, ambii avocați italieni care erau consultanți la bancă.
Caloia a condus banca, cunoscută oficial sub numele de Istituto per le Opere di Religione (IOR), din 1989 până în 2009. Italianul în vârstă de 81 de ani a fost judecat pentru tranzacții imobiliare corupte.
El a fost acuzat că a conspirat cu alții pentru a câștiga milioane din vânzarea sub pretul pietei a mai mult de 20 de proprietăți ale băncii de la Vatican și a spălat banii in Elveția.
Instanța a stabilit că inculpații „au in buzunar o parte din banii plătiți de cumpărători sau, în orice caz, bani aparținând IOR … un total de aproximativ 19 milioane de euro , a spus Vaticanul într-un comunicat.
Procurorii au susținut că câștigurile ilicite valorează în total 59 de milioane de euro, însă judecătorii nu au găsit dovezi ale unor fapte.
Liuzzo și Lamberto au fost condamnați la opt ani și unsprezece luni și, respectiv, cinci ani și două luni.
Instanța a dispus sechestrarea a aproximativ 38 de milioane de euro din conturile bancare ale inculpaților care au fost înghețate și o plată de peste 20 de milioane de euro în daune către IOR și compania sa imobiliară.
Inculpații și-au menținut inocența și au încercat să cheme în calitate de martori foști secretari de stat ai Vaticanului și cardinali care au stat în comitetul de supraveghere al băncii, într-un semn pe care intenționau să demonstreze că cardinalii erau la curent cu vânzările și i-au aprobat.
Nu a fost clar imediat modul în care vor fi puse in aplicare pedepsele sau dacă cei doi inculpați principali vor ispăși efectiv pedeapsa închisorii având în vedere vârsta lor.
Însă procesul a fost semnificativ, dat fiind faptul că a arătat dorința Vaticanului de a-și urmări propriile acțiuni pentru afaceri negre care au caracterizat mult timp finanțele tulburi ale Sfântului Scaun.
